Dacă arunci cu căcat, îți miroase și ție mâna!

0

Later edit: povestea pe larg a întâmplării, pe blogul lui Adrian Ciubotaru. Am comentat acolo.

Dacă nu ești în stare să-ți educi copii, ți-i educă alții. Oricum, mult prea multă răbdare. Obligația de a respecta drepturile celorlalți nu e facultativă.

Ieri a postat Adrian Ciubotaru, pe contul de Facebookasta:

La cinema, trei pusti de 13-14 ani galagiosi, au comentat tot filmul, de vreo doua ori m-am intors si le-am spus ca-i bat daca nu se potolesc. Ei, nimic. Dupa film, le-am dat feed-back-ul putin asteptat. Cateva palme la doi dintre ei (incepusera sa dea vina unul pe altul), iar celui de-al treilea i-am spus ca e urat modul in care creste. Nu stiu ce m-a apucat.

Si s-a declansat uraganul în online. Postarea asta a strâns 98 de comentarii, mare parte înfierând cu mânie proletară acțiunea sus numitului. Care mai de care, cohortele de indignați, filosofi, pitici, ștrumfi, și alți băgători de seamă cu principii solide au dat cu huă la poarta infamului corecționar. De atâta folosire, hashtag-ul #bateciubotaru a rămas ars pe multe ecrane LCD. Până tîrziu, spre dimineața, cetățeanul cu numele Adrian Ciubotaru a fost most wanted. Mă mir că nu s-a pornit o poteră să-l afle și să-l ardă pe rug în piața publică.

Azi dimineața, nimic despre subiect. Jignofiții de aseară au terminat muniția și au tăbărât pe subiectele calde, gen coliva lui Boc al bătrân.

Și acum stau și mă întreb: oamenii ăia care s-au aliat să distrugă răul, au altceva în loc de apă minerală în cap?

Minimul bun simț, ca să nu mai vorbim de alte învățături, că unii au pretenții de jurnaliști, te obliga să stai să cugeți și după aia să arunci cu căcat.

În opinia mea, pașii ce trebuiau parcurși ar fi fost următorii:

– citește de 10 ori și întelege o dată. Dacă e o cacealma, start de campanie, viral, etc.? Poziționarea asta rapidă, pe principii sănătoase, nu e chiar utilă întotdeauna;

– întreabă-l pe om să vezi ce a avut în cap când a postat chestia asta. Asteaptă-i răspunsul și vezi ce zice;

– dă-ți cu părerea, că e la liber, dar nu arunca cu căcat, că îți miroase și ție mâna;

– continuă să urmărești subiectul dacă te-a incitat așa tare, n-o bifa ca pe o realizare.

Și un sfat: în chestiuni legate de copii, abține-te dacă nu ai. Fă-i, crește-i, vezi cum stă treaba și apoi dă-ți cu părerea. Sunt deja prea mulți care se pricep la toate. Și dacă totuși nu te poți abține, pronunță-te cu moderație. De la o anumită vârstă trebuie să treci de la etapa de deținător exclusiv de drepturi la etapa în care îți asumi și obligații, fie că-ți place sau nu.

Dacă vreți un subiect legat de asta, urmăriți scena bătăii de la finalul filmului românesc Principii de viață. Puneți-vă în pielea tatălui și vedeți cum ați reacționa dacă a voastră progenitură v-ar fi răspuns în felul acela.

Aici e trailerul, pe YouTube.

, ,

Nici un comentariu.

Leave a Reply