Dictatura pulimii române

6

Astă iarnă, pulimea română îndura gerul cumplit și ninsoarea, urlând turbată, ca o femeie siluită de Terente, că nu mai suportă Dictatura lui Băsescu si a PDL-ului. Pulimea a ieșit în stradă să dea jos Marinarul si pe mateloții lui, care confiscaseră statul și beliseră democrația ca pe mielul de Paști. Deși a trecut ceva timp de atunci, dorința pulimii aproape s-a împlinit. PDL nu mai guvernează, pe Marinar îl paște suspendarea. În curând vor fi istorie.

Acum, aceeași pulime specialistă în grătare și spart semințe se uită indiferentă cum noii guvernanți, până mai ieri unica speranță de salvare a neamului românesc din ghearele Lupului de Mare, au început și desăvârșesc ”Marea Penisare USL-istă”. N-am observat ca pulimea să reacționeze în vreun fel când Ponta, Antonescu, Felix Turnătorul & Comp. trec prin vârful pulii toate instituțiile fundamentale ale statului după principiul ”dacă nu ești cu noi, ești împotriva noastră”.

Și pulimea română nici nu va reacționa. USL-ul știe mai bine ca oricine, și se bazează pe asta, că pulimea nu e interesată nici de Constituție, nici de separarea puterilor în stat, nici de plagiate. Aruncatul cu zoaie în Justiție, unica putere a statului care poate garanta respectarea legilor, nu-i provoacă pulimii nici măcar o clipire.

Chintesența gandirii pulimii române e următoarea: faceți tot ce vreți voi, muiți Justiția, numiți pe cine vreți voi ministru, furați, dar nu vă atingeți de buzunarul nostru. De fapt, pulimea n-are nicio treabă cu democrația, cu exercițiul democratic, cu statul de drept. Pulimea nu înțelege mare lucru din asta.

Pulimea e sensibilă doar la ce-i atinge buzunarul și-i pune în pericol plăcerile simple, dar existențial-fundamentale: spartul semințelor, grătarul și berea. Orice atingere adusă acestor plăceri ale pulimii sunt considerate atacuri la democrație, iar atacatorul este un dictator.

Pulimea mai are o slăbiciune: adoră promisiunile și să fie mințită. USL-ul știe și asta, și a servit-o prompt. Pulimea habar nu are că nu va primi niciodată nici măcar o parte din ce i s-a promis. Dar speranța moare ultima.

Pulimea, mândră că a fost băgată în seamă o dată la patru ani și și-a reiterat mesajul: ”Bă, cine se atinge de buzunarul pulimii, nu sfârșește bine!”, se poate declara satisfăcută. Și-a luat porția de promisiuni.  Va dormi ca un prunc vreo patru ani și va visa frumos. Din când în când, ca un elogiu adus vitejiei cu care s-a luptat cu dictatura, trezindu-se din cauza propriului horcăit, între două bășini provocate de excesul de bicarbonat din mici, își va scarpină satisfăcută coaiele năclăite și va scapă câte un ”Muie, Băse!”.

De aceea, România va fi veșnic sub Dictatura Pulimii. Din păcate, soarta țării e decisă de pulime, pentru că e majoritară. Ea legitimează prin vot jegurile care ne conduc și toată mizeria din țara asta. Ai noștrii, dintre noi, pentru noi!

, , , , , ,

6 comentarii la Dictatura pulimii române

  1. 1
    anca says:

    genial comentariul. absolut genial. l-am trimis tuturor prietenilor mei,
    anca

  2. 2
    N says:

    aoleu! greu da’ cumplit de adevarat. mi-e frica.

  3. 3
    Johnnie says:

    Nu am cunoscut valenta ta de talentat pamfletar, pana la acest post. Bravo, Dragos si tine-o tot asa! 😀

Leave a Reply