Doar despre bunul simț, nu despre sănătate

4

Am început să scriu la această postare imediat după dialogul T. Băsescu – R. Arafat, de la Realitatea TV, pe tema proiectului de Lege a Sănătății, care a stârnit furtuna în paharul 2.0 și pe sticlă. M-am oprit și am urmărit tot ce era de urmărit pe tema asta pe la aproape toate posturile și pe internet. De unde trebuia să fie discutat un proiect de lege, totul s-a transformat într-o bălăcăreală, ca de obicei, și toată atenția s-a mutat pe disputa Băsescu – Arafat.

Dacă urmăreai la ce s-a ajuns, te trăgea curentu de la chiloții care se-nvârteau pe tine. Întrebarea e retorică, dar o pun. De ce de fiecare dată, în loc să rămânem la subiect, mutăm discuția spre altceva ?

Documentează-te cât să poți susține un dialog

Când ai un subiect atât de important și vrei să informezi corect auditoriul, te documentezi. Dacă nu din considerente de profesionalism, măcar din bun simț și din respect pentru sine. Ca să obții răspunsuri inteligente trebuie să pui întrebări pe măsură. Altfel riști să te dea prin praf interlocutorul. Ceea ce s-a și întâmplat. La întrebarea lui Băsescu dacă a citit legea despre care se vorbește, răspunsul a fost: am spicuit-o. În locul lui T. Băsescu, eu îmi băgam picioarele și încetam discuția.

Cum te duci să vorbești despre ceva despre care nu ai habar? Bine, mi-am dat seama că singura dorință a moderatoarei era să afle cine sunt hoții și cine fură, nu să lămurească pe cineva ce e cu noua lege și ce vrea ea.

Dizidența din interior sau sabotaj

Nu mă interesează în discuția asta ce merite are sau nu R. Arafat. Ce statui merită sau la ce șmecherii a fost părtaș. Un singur lucru mă bulversează: ești angajatul Ministerului Sănătății, ai funcția de Secretar de Stat, primești salariu pentru asta. Ministerul pune în dezbatere publică un proiect de lege. Acum, tu ca angajat cu funcție importantă, începi să toci mărunt că nu e bine, că e o prostie, că nu ești de acord, că te gândești să demisionezi.

Statutul pe care îl ai și reputația te obligă la o alegere de bun simț: ori îți dai demisia și critici de pe margine cât vrei proiectul de lege, ori rămâi în post și, până la ultima suflare, îl susții și-l explici ca să fie perceput corect. De ce? Pentru că nu poți face dizidență pe banii celui pe care îl critici. La fel e și în domeniul privat.

Acum asta cu “mă gândesc serios să demisionez” e de prost gust. Trebuia să te gândești înainte, nu după. Să critici din interior, în aceste condiții, nu e altceva decât sabotaj. Știu, cuvântul e cam dur, dar descrie perfect situația.  Și suntem în România, unde demisia ca act de onoare nu a fost încă înțeleasă.

Democrație și ierarhie

Unul e Președinte de stat, altul e Secretar de Stat. Președintele se poate adresa direct Secretarului de Stat, invers nu prea. Între ei există un Ministru. Chiar dacă e democrație, ierarhiile trebuie respectate. Indiferent cine ocupă pozițiile amintite, chiar dacă ești Arafat, ești popular și ai o reputație de pus în ramă. Ai suficiente instrumente pentru a-ți face cunoscute opiniiile. Ești liber să spui ce gândești, dar ține cont de poziția pe care o ai. Valabil atât pentru T. Băsescu cât și pentru R. Arafat.

Nimeni nu e de neînlocuit

Am auzit o grămadă de oameni care l-au înâlțat până la cer pe R. Arafat. Sigur, omul merită tot respectul pentru ce a făcut, și nu a făcut puțin. Dar dacă pleacă din postul ăla nu înseamnă că mâine se oprește lumea în loc. O știți foarte bine și voi. Indiferent de prostiile pe care le face T. Băsescu, pentru că intervenția de aseară e una din ele, subiectul era atât de important încât toți ar fi trebuit să treacă peste și să continue cu dezbaterea serioasă asupra proiectului de lege. Pe Președinte îl puteți taxa la vot pentru toată activitatea lui. Astea sunt regulile jocului, deocamdată.

Nu mi-am propus să dezbat legea, nici să fiu de partea vreunuia sau altuia. Deși proiectul de lege e pus în dezbatere publică, eu cred că trebuie discutat de oameni care chiar au habar de fenomen și pot aduce argumente solide pro sau contra. Să-ți dai cu părerea e una, să faci observații constructive e alta. Una e să scuipi, alta e să iei un servețel să te ștergi la gură. Diferența de efort intelectual e semnificativă. Am cititi aici un punct de vedere solid argumentat. Poate vă ajută să înțelegeți mai bine ce se vrea cu noua lege.

Înainte să public această postare, R. Arafat și-a depus demisia. Cam târziu, dar bine și așa. În concluzie, lucrurile ar merge altfel în țara asta dacă ar exista mai mult bun simț. Aseară niciunul dintre cei doi nu a dat dovadă că deține așa ceva.

P.S. E chiar penibil că după atâția ani de conviețuire cu T. Băsescu, nu s-au săturat să tot pice în plasa lui și transformă subiecte importante în partizanate.

, , ,

4 comentarii la Doar despre bunul simț, nu despre sănătate

  1. 1
    Feri says:

    F. bun articolul ! Felicitari

  2. 2
    Harciog says:

    Articol de 2 bani. Nici nu l.am citit tot,ci pana la fraza ,,ca nu poti face dizidenta pe bani celui pe care il critici”. Aici gata,ti.am pus eticheta de basist.

Leave a Reply