Una rece, una caldă și pâine uscată

0

Poporul hămesit și-a primit ieri porția de chiftele și pâine veche. S-au grăbit, ca de obicei, să înfulece pe nerăsuflate chifteaua rece și pâinea uscată, întorcând spatele chiftelei calde și aburinde ce putea să-i încălzească puțin mațele.

Chifteaua rece

România era încă în convulsii dimineață, după demisia lui R. Arafat, când Curtea Constituțională a pus bomboana pe colivă declarând neconstituțională legea care prevedea, printre altele, posibilitatea eutanasierii maidanezilor.

Am crezut că subiectul Băsescu – Arafat s-a dus pe pustii când am văzut participanții la mitingul iubitorilor-fără-cap de patrupede-canine-fără-stăpân cântând “Muți ani trăiască” judecătorilor CCR care aruncaseră haitei recea chiftea neconstituțională. Evident, pentru că nu era pe la niciun post tv și nu avea niciun proces pe rol, Paula Iacob era acolo, flancată de babe înlăcrimate.

Aflat la același miting Marius Marinescu, căruia cronicizarea iubirii patologice pentru patrupede i-a cangrenat ireversibil respectul față de semenii raționali, ne-a spus că a văzut la New York parcări păzite de maidanezi utilitari, care pe deasupra se ocupă și de deratizarea orașului. Îmi pare rău stimabile, dar la noi toate cele sunt păzite de maidanezi. Și nu mi s-a părut că șobolanii s-au împuținat. Am o bănuială că, mai deștepți ca noi fiind și mai adaptabili, au pus-o de simbioză.

Până la urmă ONG-urile au savurat victoria, promițând că ne vor scăpa cât mai repede de javre se vor înfrupta în continuare din tortul banilor nerambursabil, în timp ce noi vom continua să plătim tratamentul celor mușcați zilnic de specia ciudată care se reproduce mai dihai dacă e castrată. Vina e a oamenilor, pentru că există, câinii neavând nicio problemă de comportament.

Chifteaua caldă

Într-un exces de productivitate, același CCR a declarat constituțională legea răspunderii magistraților. Subiectul ăsta a fost atât de insignifiant că nu s-a dezbătut pe nicăieri. Pe cine să intereseze justiția în România. Doar CSM-ul s-a declarat dezamăgit. Normal, n-o să mai dormi liniștit ca până acum când făceai dosare, arestai și judecai după cum visai noaptea sau după cum îți era horoscopul. Sau poate și pentru că va face un pic mai greoi controlul magistraților de către politic, tragerea la răspundere fiind mai ușoară și criteriile mai transparente. Cine își va mai pune pielea-n băt așa ușor, ca până acum, pentru cine știe ce agarici?

Pâinea uscată

Bine, toate acestea n-au ținut foarte mult, toată lumea întorcându-se la Băsescu, SMURD, Arafat și s-au reluat jocurile obișnuite: scuipat printre dinții strânși la țintă , aruncarea din echer cu rahat, ba pe-a mătii cu schimb de locuri.

Uite așa, pentru a nu știu câta oară, au mușcat iar din momeala marinarului. Nu înțeleg cum oamenii ăștia, care de ani de zile se învârt în mocirla politicii românești, pot să pice în plasa președintelui-vrăjitor așa repede și repetat. Se pare că, dintre toți președinții României, Băsescu are cele mai strălucitoare mărgele și se pricepe de minune să le ia ochii băștinașilor cu ele. Altfel nu se explică cum toți rămân hipnotizați, timp în care pe lângă ei trece tezaurul tribului.

Toată lumea e paralizată, și puterea și opoziția rămân cu gura căscată. Nu i-am văzut zilele astea nici pe Boc, nici pe siamezii Ponta-Antonescu, parcă s-au retras în munți. Nu am auzit și nici nu am citit vreo părere argumentată despre ce face și ce nu face legea în cauză. Ministrul sănătății zici că a intrat în meditație transcedentală, abia de spune ceva. Între timp, tot felul de ciudați îi organizează ministerul.

Așa că, fraților, nu trebuie să ne mai plângem că suntem vai de steaua noastră. Băsescu a ajuns să se comporte așa nu pentru că e vreun superman, ci pentru că a avut adversari slabi. Nimeni nu-i poate ține piept. Aș fi vrut să văd capii opoziției într-un maraton pe la toate posturile, cu legea citită și cu soluții, arătând cu argumente solide și calcule de ce nu e bună legea și cum ar trebui să fie. S-au mulțumit însă să stea ascunși și sa-și trimită asemeni, nobililor din feudalism, vlădica și opinca la luptă. Ei nu se murdăresc și nu fac efort.

P.S. 1 Iată că am reușit să mai supraviețuim încă o zi fără Raed Arafat în minister. Deci se poate. Am observat că se chinuie din răsputeri să-și terfelească cu propriile forțe respectul și onoarea câștigate până acum.

P.S. 2 Uite ceva ce ar trebui să ne pună pe gânduri cu adevărat. Poate când avem timp ne ocupăm și de asta.

, , , , , , ,

Nici un comentariu.

Leave a Reply